Cei mai ocupați oameni din compania ta: provocări de wellbeing potrivite pentru părinții care lucrează

Fiecare program de wellbeing pierde, pe nesimțite, un anumit grup, iar în majoritatea companiilor acel grup este format din părinții care lucrează. Nu pentru că părinților nu le pasă de sănătatea lor — întreabă orice părinte cu un copil mic cât ar da pentru o singură noapte de somn neîntrerupt — ci pentru că provocările obișnuite pornesc de la o premisă care nu se aplică părinților: un interval liber în cursul zilei. Alergarea de grup de la 18:00 se suprapune cu luatul copiilor de la școală. Cursul din pauza de prânz ocupă singura jumătate de oră liberă care ar fi putut fi folosită pentru un telefon la pediatru. Drumeția de weekend se suprapune cu aniversarea, meciul de fotbal și cumpărăturile care asigură hrana întregii familii.

Așa că părinții se uită la anunțul provocării, fac un calcul în vreo patru secunde și nu se înscriu. Rareori se plâng. Pur și simplu nu participă, fără să spună nimic, iar în datele despre participarea la program apare un gol exact acolo unde se află oamenii care au cea mai mare nevoie de refacere, mișcare și un moment în care să se simtă din nou ei înșiși. Vestea bună este că soluția ține în mare parte de modul în care este conceput programul și că există un moment potrivit din an pentru a face schimbarea. Vom ajunge și acolo.

O zi fără niciun interval liber

Începe prin a lua în serios programul zilnic al părinților ca limită de care trebuie să ții cont când concepi provocarea. O familie obișnuită, cu ambii părinți la serviciu și copii de vârstă școlară, funcționează după un orar la fel de strict ca al unei companii aeriene: trezire, masă, îmbrăcat, pregătit pachetul, dus la școală, serviciu, luat de la școală sau organizat activități extrașcolare, cină, teme, baie, negocieri pentru culcare și apoi un rest de seară în care trebuie ales între rufe, e-mailuri, partener și somn adânc. Nu există în ziua aceea un interval numit „wellbeing”. De fapt, nu exista niciun interval liber de la bun început. Orice provocare care cere un nou bloc de timp îi cere părintelui să ia acel timp de undeva — iar acel „undeva” nu există.

De aceea, sfaturile de wellbeing bine intenționate nu prind aproape niciodată la părinți. „Ia-ți doar treizeci de minute pentru tine” nu este un sfat, ci un calcul care nu dă. Soluția nu este să faci loc unui interval nou. Este să legi wellbeingul de timpul care există deja. Specialiștii în știința comportamentului numesc asta înlănțuirea obiceiurilor.

Privește din nou ziua unui părinte, de data aceasta numărând mișcarea, nu minutele. Drumul pe jos până la școală și înapoi — de două ori, pentru că trebuie să și iei copilul — înseamnă câteva mii de pași. Ora de la locul de joacă înseamnă genuflexiuni, fandări, sprinturi după o trotinetă scăpată de sub control și ridicat copilul la bare pentru a patruzecea oară. Să duci în brațe, pe scări, un copil de patru ani care doarme este un exercițiu cu greutăți care ar stârni aprobarea în orice sală. Plimbarea cu bicicleta alături de copii, sâmbăta, este ciclism. Toate contează, iar cele mai multe rămân invizibile pentru programele construite în jurul ideii că exercițiul fizic este o activitate separată, programată și fără copii.

Perspectiva care merită însușită — atât de HR, cât și de părinți — este că mișcarea care include familia nu înseamnă wellbeing cu beneficii reduse. Înseamnă wellbeing cu beneficii duble. Părintele care merge pe jos până la școală în loc să ia mașina câștigă pașii, iar copilul câștigă obiceiul, aerul curat și zece minute de conversație fără grabă, pe care drumul cu mașina nu le oferă niciodată. O provocare care ia în calcul mersul pe jos până la școală nu coboară ștacheta. Măsoară comportamentul real care îmbunătățește cu adevărat sănătatea și, în același timp, pune discret bazele obiceiurilor sănătoase ale generației următoare.

Problema vinovăției

Există un al doilea motiv, mai puțin discutat, pentru care părinții evită provocările de wellbeing, iar acesta nu ține de organizare. Este vinovăția. Pentru un părinte, „timpul pentru mine” nu este niciodată gratuit — este timp în care altcineva preia responsabilitățile. Alergarea de la 18:00 înseamnă că partenerul se ocupă singur de cină, că un bunic traversează orașul sau că cei mici mai petrec o oră în fața ecranelor. Fiecare activitate de wellbeing prezentată ca o evadare din viața de familie are un preț plătit de familie, iar majoritatea părinților decid, în majoritatea zilelor, că prețul este prea mare. Programele care pun accentul pe răsfăț — meriți asta, fă-ți timp pentru tine — cresc fără să vrea acest preț, făcând activitatea să pară un capriciu care trebuie justificat.

Soluția este aceeași schimbare de perspectivă, privită din celălalt unghi. Activitățile care includ copiii nu aduc deloc vinovăție. Nimeni nu se simte egoist pentru o plimbare cu bicicleta în familie, un drum pe jos până la școală sau douăzeci de minute de alergat după minge în curte. Dacă provocarea ta recompensează aceste lucruri, nu ai eliminat doar o barieră de program — ai eliminat-o și pe cea emoțională, care pentru mulți părinți era cea mai greu de depășit.

Principii pentru provocări care includ părinții

Din toate acestea decurg câteva principii care merită aplicate fiecărei provocări pe care o organizezi, pentru că un program potrivit pentru oamenii cu cel mai puțin timp la dispoziție este potrivit pentru toată lumea.

În primul rând, lasă loc pentru zilele imperfecte chiar în structura provocării. Luna unui părinte include mereu săptămâna cu otită, săptămâna cu serbarea școlară și săptămâna în care totul a luat-o razna. O provocare care cere treizeci de zile perfecte se încheie pentru acel părinte în ziua a șasea, iar la următoarea nu se va mai înscrie. Un obiectiv de consecvență — atingerea țintei zilnice în, să spunem, cincisprezece sau douăzeci de zile din treizeci — le spune participanților de la început că și lunile imperfecte contează. Această singură decizie de concepere a provocării face mai mult pentru participarea părinților decât oricâte mesaje de încurajare, fiindcă se potrivește cu felul în care arată viața lor în realitate. Cincisprezece zile de practicare a unui obicei real într-o lună haotică nu înseamnă un standard mai scăzut; înseamnă o victorie, iar structura ar trebui să reflecte asta. (Mai multe despre motivul pentru care funcționează găsești în psihologia seriilor de zile consecutive.)

În al doilea rând, nu programa nimic la o oră fixă. Evenimentele cu oră fixă — alergări de grup, cursuri live, orice activitate în pauza de prânz — îi exclud pe cei care nu pot fi acolo la acea oră, iar părinții aproape niciodată nu pot. Provocările în care activitatea contează oricând are loc, oricât de fragmentată ar fi, sunt singurul format care se potrivește unei zile fragmentate. Zece minute de mișcare la 06:40, drumul pe jos până la școală la 08:15, locul de joacă la 17:30 — toate se adună, chiar dacă niciun interval în parte nu seamănă cu un antrenament.

În al treilea rând, menține efortul necesar participării cât mai aproape de zero. Părinții vor acorda provocării cam aceeași atenție pe care o acordă majorității lucrurilor din afara familiei: aproximativ nouăzeci de secunde. Monitorizarea automată prin telefonul din buzunar înregistrează pașii și distanța fără nicio intervenție. Iar pentru orice altceva, introducerea manuală este cel mai bun prieten al părintelui — fiindcă ceasul inteligent este obiectul care nu a mai fost încărcat și stă pe noptieră lângă cartea de la bibliotecă ce nu a mai fost returnată. O provocare care permite înregistrarea din memorie a plimbării în familie de ieri sau a somnului de azi-noapte, în zece secunde cât fierb pastele, împiedică săptămânile haotice să devină săptămâni de abandon.

Formate care funcționează în practică

Iată câteva variante concrete, toate bazate pe principiile de mai sus. Provocarea de pași pe drumul spre școală: o provocare obișnuită de pași, dar prezentată în comunicarea de lansare în jurul mersului pe jos până la școală — pașii contează oricând sunt făcuți, iar prezentarea le spune pur și simplu părinților că rutina lor actuală înseamnă deja participare. Modul de prezentare nu costă mult și face diferența dintre „încă o provocare la care nu pot participa” și „stai puțin, eu fac deja asta”. Invitația la fotografii de familie în weekend: folosește chatul provocării ca să inviți participanții să posteze imagini cu activități care includ copiii — plimbarea cu bicicleta, expediția prin grămezile de frunze, plimbarea cu sărituri prin bălți. Părinții care nu ar posta niciodată un selfie de la sală vor posta grămada de frunze, iar chatul se umple cu o versiune a culturii companiei în care părinții se regăsesc cu adevărat. Luna consecvenței: orice obicei zilnic — apă, somn, timp în aer liber, zece minute de mișcare — cu o țintă permisivă de zile din lună, lansată odată cu reorganizarea rutinei și promovată explicit ca fiind compatibilă cu viața de părinte.

Și încă o variantă, ușor de trecut cu vederea: provocarea privată, ca spațiu propriu al părintelui. Un părinte poate crea o mică provocare privată pentru până la 10 persoane, doar cu familia sau cu alți câțiva părinți de la birou, cu orice obiectiv se potrivește vieții lor reale, în paralel cu provocările organizate de companie. Uneori, clasamentul întregii companii nu este deloc cadrul potrivit pentru cineva a cărui victorie din luna respectivă înseamnă cinci drumuri pe jos până la școală pe săptămână, iar o provocare creată între oameni cu aceleași limitări este exact ce trebuie. Ghidul nostru despre provocarea de mișcare în familie arată cum poți organiza una.

Când să lansezi: profită de schimbarea rutinei

Începutul școlii este singurul moment din an în care toate rutinele părinților sunt desființate și reconstruite simultan. Alte ore de trezire, alte drumuri, alte planuri pentru luatul copiilor: întregul program al familiei este ca betonul proaspăt turnat timp de aproximativ trei săptămâni. Cercetările despre obiceiuri susțin folosirea acestei ferestre. Într-un experiment de teren condus de cercetători de la University of Bath, o intervenție menită să schimbe comportamentul de zi cu zi a funcționat mai bine pentru persoanele care se mutaseră în ultimele trei luni decât pentru cele cu rutine stabile, deoarece o rutină perturbată face vechile obiceiuri mai ușor de schimbat. Un reper de wellbeing introdus cât betonul este încă proaspăt — drumul pe jos până la școală, cele zece minute de după ce lași copilul, ora mai devreme de culcare pe care oricum o impune anul școlar — se integrează în rutină și rămâne acolo și în noiembrie. Același reper introdus o lună mai târziu se luptă cu un program deja întărit. Dacă ai ratat septembrie, următoarele schimbări de rutină sunt revenirea din vacanța de iarnă, în ianuarie, și trecerea la programul de vară, iar efectul unui nou început lucrează în favoarea ta de fiecare dată.

Un ultim gând pentru HR. Părinții nu îți vor spune că programul îi exclude. Sunt categoria cu cele mai mici șanse să se plângă și cele mai mari șanse să lipsească pur și simplu din datele despre participare — nu au energie în plus pentru feedback și au o viață întreagă de experiență în a se adapta în tăcere la lucruri care nu au fost concepute pentru ei. Așa că nu aștepta o plângere. Uită-te cine participă la provocările tale, observă golul și regândește-le pentru cei mai ocupați oameni din companie. Când faci asta, participarea crește exact în grupul pe care îl pierdeai în tăcere — și, adesea, crește și ceva mai greu de măsurat: sentimentul părinților că firma vede cum arată viața lor cu adevărat.

Provocări pentru părinți pe YuMuuv

Toate aceste elemente se potrivesc firesc cu YuMuuv. Pașii și distanța se sincronizează automat de pe telefon, așa că nu este nevoie de un dispozitiv purtabil sau de grija încărcării lui. Somnul, consumul de apă, timpul în aer liber și alte obiceiuri potrivite vieții de familie sunt activități cu introducere manuală în lista activităților pentru provocări, înregistrate în câteva secunde cu butonul +Jurnal. Când creezi o provocare, alege o țintă zilnică și precizează în mesajul de lansare că obiectivul este atingerea ei în cincisprezece sau douăzeci de zile din treizeci; chatul provocării găzduiește fotografiile de familie din weekend, iar provocările private le oferă părinților un spațiu propriu, pe măsura familiei lor. Nimic din toate acestea nu prelungește ziua unui părinte. Doar se asigură că activitățile sănătoase care fac deja parte din viața lui contează, în sfârșit.

Pentru mai multe idei care funcționează și dincolo de sala de sport, descoperă provocările noastre de wellbeing care nu țin de fitness și află de ce somnul își are locul în programul tău de wellbeing.

Vrei un program potrivit pentru cei mai ocupați oameni din echipă? Programează o demonstrație YuMuuv și te vom ajuta să concepi provocări potrivite pentru părinți.