Starea de bine a angajaților fără birou: programe pentru cei mereu în picioare

Imaginează-ți un program obișnuit de wellbeing la locul de muncă. Yoga la prânz în sala de ședințe de la etajul trei. O notificare pe laptop care îți amintește să te ridici și să faci câteva întinderi. Un birou pentru lucrul în picioare, subvenționat de companie. O provocare de pași care să pună lumea în mișcare. Acum privește acest program prin ochii unui lucrător care pregătește comenzi în depozit și merge aproape 18 kilometri într-o tură, ai unei asistente care nu s-a așezat de la șapte dimineața sau ai unui șofer de livrări a cărui pauză de prânz înseamnă cincisprezece minute într-o parcare aflată la peste 300 de kilometri de orice sală de ședințe.

Programul nu este doar irelevant pentru ei. Este, într-un mod subtil, jignitor. Îi spune unei persoane care stă în picioare zece ore pe zi că marea idee a companiei pentru sănătatea ei este să facă mai multă mișcare. Iar mesajul ajunge prin canale — e-mailul de serviciu, portalurile pentru calculator, evenimentele de la sediu organizate la prânz — la care acești angajați nu au acces, chiar dacă și-ar dori. Programele de wellbeing au o problemă de concepție: au fost gândite de oameni care lucrează la birou, pentru oameni care lucrează la birou, apoi extinse la toți ceilalți fără prea multă atenție la nevoile lor.

Acest lucru contează mai mult decât își dau seama majoritatea echipelor de HR, pentru că angajații de birou sunt minoritari. Cea mai mare parte a forței de muncă din lume lucrează fără birou — Emergence Capital estimează că este vorba despre aproximativ 2,7 miliarde de oameni, adică în jur de 80% din forța de muncă globală, din producție, logistică, retail, sănătate, construcții, industria ospitalității și servicii pe teren. Numai în SUA, asta înseamnă zeci de milioane de oameni în depozite, în hale de producție, la volan și la căpătâiul pacienților. Ei se confruntă mai des cu suprasolicitarea fizică, au somnul mai perturbat și mai puțin control asupra programului decât colegii de la birou. Așadar, sunt în același timp cei care au cea mai mare nevoie de sprijin pentru starea de bine și cei ale căror nevoi sunt cel mai slab acoperite de programele standard. Dacă ai angajați în prima linie, dar participarea la programele de wellbeing este concentrată masiv la sediul central, acesta este motivul.

Inversează logica de la birou

Programele de wellbeing pentru birou pornesc de la ideea că ziua de lucru este sedentară, iar soluția este mișcarea. Pentru angajații fără birou, ziua de lucru înseamnă deja mișcare — adesea repetitivă, cu greutăți și solicitantă fizic — iar ceea ce îi ajută cu adevărat este recuperarea.

Gândește-te ce îi consumă unui om o muncă solicitantă fizic. Nu duce lipsă de pași. Îi afectează somnul, pentru că turele de dimineață, cele prin rotație și cele de noapte perturbă ritmul circadian într-un mod în care un program de la nouă la cinci nu o face niciodată. Îl deshidratează, pentru că transpirația dintr-o tură de opt ore într-un depozit sau din lucrul pe acoperișuri vara creează un deficit de lichide pe care un angajat de birou nu îl cunoaște. Îi afectează sănătatea articulațiilor și a țesuturilor moi, pentru că ridicarea repetată a greutăților, întinderea brațelor, răsucirile și statul în picioare pe beton provoacă suprasolicitări și microleziuni. În timp, acestea devin problemele de spate și de umeri care duc la absențe și la cereri de indemnizație pentru incapacitate de muncă în rândul angajaților din prima linie. În Europa, aproximativ trei din cinci lucrători raportează probleme musculoscheletice, cea mai frecventă problemă de sănătate legată de muncă. Și există un impact psihic ușor de trecut cu vederea de la birou: mai puțină autonomie, mai multă oboseală fizică la întoarcerea acasă, unde îi așteaptă responsabilitățile familiale, și — pentru mulți angajați din prima linie — un stres financiar real, care apasă în fundal.

Așadar, inversează logica. Acolo unde programul pentru birou spune „fă mai multă mișcare”, cel pentru prima linie ar trebui să spună „recuperează-te mai bine”. Provocări de somn în locul celor de pași. Hidratare în timpul turei. Rutine de stretching și mobilitate adaptate solicitărilor repetitive specifice muncii. Exerciții de mindfulness sau recunoștință care durează cinci minute în sala de pauză. Nimic din toate acestea nu este mai puțin serios sau valoros decât un program de fitness. Pentru acești angajați, tocmai acesta este programul de fitness — cel care schimbă cu adevărat felul în care se simte corpul lor la sfârșitul săptămânii.

Există totuși o nuanță importantă. O provocare de pași pentru o echipă din depozit nu este inutilă — doar că are alt rol decât ai crede. Un lucrător care pregătește comenzi și face deja 20.000 de pași, de aproape trei ori mai mult decât utilizatorul mediu YuMuuv, nu va merge mai mult datorită unei provocări; răsplătești munca pe care o face deja, nu schimbi un comportament. Poate merita în continuare, din motive la care vom ajunge, dar este important să privești lucrurile realist. Dacă scopul este recunoașterea meritelor și mândria, numără pașii. Dacă scopul este schimbarea reală a unui obicei legat de sănătate, organizează provocarea de somn.

Ce funcționează în practică

Începe cu accesul, pentru că fără el nimic altceva nu funcționează. Angajații fără birou nu au, de obicei, e-mail de serviciu, laptop de la companie sau un birou lângă care să pui un afiș. Ceea ce au aproape întotdeauna este un smartphone personal. Un program de wellbeing disponibil într-o aplicație simplă pe acel telefon poate ajunge la fel de bine într-un depozit de distribuție din Ohio și într-un magazin din Manchester. Provocările cu înregistrare manuală a activităților contează enorm aici: pentru a nota paharele de apă, orele de somn, minutele de stretching sau o sesiune de mindfulness, este suficient telefonul pe care îl au deja în buzunar. Fără dispozitiv purtabil, fără calculator, fără solicitare la IT. Cei care au un ceas sau o brățară de fitness le pot conecta, dar programul nu trebuie să presupună niciodată că toți au așa ceva. Mulți angajați din prima linie nu dețin dispozitive purtabile, iar a le cere să cumpere echipamente pentru a participa este, în sine, o formă discretă de excludere.

Ia în calcul și implicațiile folosirii dispozitivului personal. Le ceri oamenilor să instaleze pe telefonul propriu o aplicație legată de serviciu, iar angajații din prima linie privesc adesea — pe bună dreptate — cu suspiciune orice seamănă cu monitorizarea. Explică limpede ce date poate vedea aplicația și ce nu, asigură-te că participarea este clar voluntară și oferă formate în care rezultatul individual nu este în centrul atenției, precum obiectivele colective sau mediile pe echipă. Pentru acești angajați, încrederea este esențială și se câștigă prin atenția la detalii.

Apoi concepe provocările în jurul echipelor, așa cum este organizată în realitate munca din prima linie: pe locații și pe ture. O provocare între tura de zi și cea de noapte sau între depozitele din Memphis și Rotterdam se potrivește cu identitățile de echipă deja formate și cu rivalitățile amicale existente. Folosește punctaje pe echipă bazate pe medii, nu pe totaluri, astfel încât o tură de noapte cu cincisprezece persoane să poată concura corect cu o tură de zi de patruzeci de persoane, iar un depozit mic cu unul mare. Mediile transmit și mesajul potrivit pentru cultura organizațională: participarea fiecăruia influențează rezultatul echipei, nu doar cea a sportivilor.

Și comunicarea trebuie să ia o altă formă. Nu există un e-mail general care să ajungă la toți cei din teren. Canalele care funcționează sunt cele folosite deja în activitatea din prima linie: ședința scurtă de tură, ecranul din sala de pauză, supervizorul care menționează provocarea la începutul zilei. Implică mai întâi responsabilii de tură — dacă ei participă, echipele îi urmează. Și evită activitățile la ore fixe. Un curs la prânz, o plimbare în grup la 17:00, un webinar în direct: fiecare eveniment cu oră fixă îi exclude pe cei care lucrează atunci, iar într-o activitate non-stop există mereu cineva în această situație. Provocările în care contribuțiile se adună indiferent de momentul în care persoana face activitatea — un pahar cu apă la 03:00 valorează la fel ca unul băut la prânz — sunt singurul format care tratează toate turele în mod egal.

În final, nu subestima componenta socială. Echipele din prima linie sunt adesea răspândite în locații și ture care nu se întâlnesc niciodată. Un chat comun al provocării — cu cercul de stretching al turei de noapte, plimbarea șoferilor la popas sau sticlele de apă aliniate de tura de marți — creează legături între oameni care poartă aceeași uniformă, dar nu s-au cunoscut niciodată. Pentru organizațiile cu echipe din prima linie dispersate, această vizibilitate valorează aproape la fel de mult ca obiceiurile sănătoase în sine.

Puterea mândriei de echipă

Iată ce scapă complet programelor de wellbeing centrate pe birou. Când o companie organizează o provocare de pași, iar echipa din depozit descoperă că face de trei ori mai multă mișcare decât sediul central, se întâmplă ceva ce niciun sondaj de implicare nu surprinde. Oamenii al căror efort fizic este de obicei invizibil în toate rapoartele companiei au dintr-odată o cifră, iar cifra arată că ei duc compania înainte, la propriu, pe propriile picioare. Cei de la sediul central glumesc despre asta pe chat. Echipa din depozit pune clasamentul tipărit la avizierul din sala de pauză.

Este un moment valoros pentru cultura companiei și arată de ce observația de mai devreme despre provocările de pași are două fețe. Nu, o provocare de pași nu va schimba comportamentul unui lucrător care pregătește comenzi. Dar o provocare de mișcare la nivelul întregii companii, în care echipele din prima linie domină vizibil, este un moment de recunoaștere — o ocazie rară în care organigrama se răstoarnă, iar cei din teren îi depășesc pe cei din conducere. Organizeaz-o o dată pe an exact din acest motiv, iar în restul anului propune provocări de recuperare, pentru efectele lor asupra sănătății.

Lansează după vârf, nu în plin sezon

Momentul contează mai mult în activitățile organizate în ture decât la birou. Vara este sezonul haosului (acoperirea concediilor, personal temporar, volum maxim în logistică și ospitalitate), iar săptămânile dinaintea sărbătorilor aduc vârful de sfârșit de an, când depozitele și magazinele sunt prea ocupate pentru ceva nou. Orice program lansat în această agitație trece neobservat. Perioadele potrivite sunt cele liniștite, de după un vârf: septembrie, când programele se stabilizează și aceleași echipe revin în aceleași ture, și sfârșitul lui ianuarie sau februarie, după aglomerația sărbătorilor. O provocare de hidratare sau somn de patru săptămâni, lansată într-una dintre aceste perioade, comunicată la ședințele scurte de tură și construită în jurul mândriei fiecărei locații, îi găsește pe oameni într-un moment în care au disponibilitatea să spună da.

Ajungi la echipele din teren cu YuMuuv

Dacă această descriere se potrivește angajaților tăi, cerințele practice sunt cele de mai sus, iar YuMuuv este construit în jurul lor. Somnul, Consumul de apă și Mindfulness sunt activități cu înregistrare manuală din lista activităților pentru provocări, care funcționează fără niciun dispozitiv purtabil, iar rutinele de stretching pot fi configurate ca Activitate personalizată. Pașii se sincronizează automat pentru oricine dorește acest lucru. Clasamentele pe echipe pot folosi punctajul mediu, astfel încât turele și locațiile de dimensiuni diferite să concureze corect, iar chatul provocării, cu fotografii și videoclipuri, ajunge la oamenii din teren, nu într-o căsuță de e-mail.

Companiile de producție și logistică își organizează deja provocările astfel: vezi cum a procedat DHL și cum 3M Gulf a reușit să dubleze aproximativ participarea față de anul precedent. Platforma nu va repara un program conceput pentru birou, dar, dacă îl gândești pentru oamenii care muncesc în picioare, îți oferă instrumentele prin care să ajungi la ei.

Ai angajați în prima linie? Programează o demonstrație YuMuuv și îți vom arăta cum să organizezi provocări între locații și între ture.